Universitate

Candva, ingerului meu ...

Ce era?
Cum a fost?

Aseara am vorbit, esti supraomenesc.
Apari atunci cand sufletul meu te cheama.
Apari atunci cand intr-adevar sufletul meu este insangerat si numai tu poti sa il lecuiesti.
Eu nu te pot chema, prin niciun mijloc de comunicare, decat pe cale supranaturala.
Si culmea e ca tu raspunzi chemarii mele.

Si chiar atunci cand imi doresc cu adevarat sa aibe grija si de sufletul meu ranit cineva, tu esti singurul care imi iese in cale.
M-am hranit mai bine de un an cu sentimentele pe care ti le purtam, dar care atarnau greu pe umerii mei mici.
M-am si gandit de ce ruptura dintre noi trebuie sa existe, tu trebuie sa ai grija de mine din umbra, asa fac ingerii.
Nu stiu ce impact am avut asupra ta, dar tu ai avut cel mai mare impact asupra vietii mele, asa frageda cum e ea.
Dar asa e in viata, ca-n fotbal, unul pierde ca celalalt sa poata castiga.
Dintre noi, oare cine a pierdut, si care a castigat?
Tu?
Eu?
Raspunsul la aceasta intrebare il caut de 2 ani de acum, si nu cred ca il voi gasi prea curand.
Daca voi rezolva si ecuatia aceasta, inseamna ca voi reusi sa ma uit la tine fara sa mai tremur de ... dor.
Si toate astea de ce?
Pentru ca ai disparut exact in momentul in care credeam ca esti langa mine.
Ti-ai intins aripile si ti-ai luat zborul, si pe mine m-ai lasat numai cu dorul.
Nu-mi pare rau ca te-am intalnit, cel putin nu am de ce sa imi mai caut ingerul stiu ca esti tu, remediul sufletului meu ranit.
M-am hranit multa vreme cu amintirile, dar am realizat ca nu te mai aduceau inapoi.
Si am considerat ca m-am chinuit destul sa te scot din umbra, tu acolo vrei sa ramai.
Si nu ramane decat sa iti accept decizia.
Si sa incep sa imi creez noi amintiri, doar ca fara tine in ele.
E ciudat ca scriu randurile astea acum, lasa impresia ca inca traiesc in amintirile cu tine.
Dar ... macar atat sa ramana dintr-o poveste ... POVESTEA.
Nu e bine sa te agati de vise ... si sa uiti sa traiesti.

Sunt ca o gara, mereu in asteptarea trenului potrivit...