miercuri, 28 ianuarie 2009

O poezie pe care o ador

Doamne, daca-mi esti prieten
de Spiridon Popescu
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.
.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.
.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.
.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare
.
Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul...

3 comentarii:

  1. Da o poezie care iti ridica parul pe maini, exceptionala, am auzit-o recitand-o maestrul Piersic o adevarata poezie are ceva deosebit are mult suflet....frumos blog tot inainte

    RăspundețiȘtergere